Tag Archives: Doru

La multi ani fericiti, Romania!

Alegerile prezidentiale de anul acesta au trezit spiritul romanesc la viata iar acest fapt m-a bucurat imens. De la Revolutia din ’89, cand oamenii cantau in Piata Revolutiei din Timisoara intr-un glas dorind libertate, cand toti doreau ca vietile lor si ale copiilor lor sa fie mai bune nu am mai simtit romanii uniti pentru o cauza. M-am simtit mandru de conationalii mei, de faptul ca ne pasa de viitorul nostru dar si de prezent. Din acest motiv cred ca meritam din plin anul acesta o Zi a Romaniei mai mult decat in alti ani, cand am inghitit in sec asteptand ca altii sa ne faca vietile mai bune.

Vreau sa cred ca putem sa traim mai civilizat, mai sanatos, mai intelept. Nu stiu daca defilarile si paradele militare ne vor face sa ne simtim puternici, cred mai degraba ca romanul mai civilizat, mai responsabil si mai implicat de langa noi poate sa ne stimuleze in a avea o viata si o tara mai sigure si mai bune. Cred in noi, romanii. Sa fim uniti, sanatosi si prosperi, romani de pretutindeni!

La multi ani fericiti, Romania!

IMG_2362

Despre a trăi sănătos și a mânca inteligent

Cât de atenți trebuie să fim atunci când mâncam? Cât de cumpăniți trebuie să fim atunci când suntem la piață sau în supermarket, dorind să cumpărăm cele necesare pentru mesele de peste săptămână?

Sunt martorul curentului “toata mâncarea conține chimicale”, un curent pesimist , dar poate realist, străduindu-mă să mă feresc de efectele nocive ale produselor semipreparate. Într-o continuă viteză, când masa de prânz se transformă într-un sandwich la colț de stradă sau un covrig repezit, oamenii sunt ”nevoiți” să consume ce li se oferă. Dar mă întreb… Putem alege sănătosul, în detrimentul produselor ”repezite”, sățioase pentru câteva clipe? Este o alegere sau o nevoie? Ține de educație sau de context și mediul în care trăim? Voi ce credeți?

Pe de alta parte constat că și in domeniul gastronomic se aplică ideea pe care o citeam în adolescență la Saint Exupery, conform căreia, la oameni, libertatea trebuie delimitată de un “gard”, de bariere. Avem libertatea de a mânca orice, însă preferam să mâncăm toți aceleași alimente pe care reclamele de TV și radio ni le aruncă în simțuri obraznic. Unde greșim?

Care sunt criteriile voastre când vine vorba de a alege ce mâncăm? În cazul meu, am renunțat la excesul de… sare, zahăr și grăsimi. Chiar așa! Clișeic sau nu, promovez un stil de viață, dacă nu sănătos, măcar echilibrat, care să vă ofere starea aceea de bine, nu de preaplin, o stare pozitivă, un echilibru între minte, corp și suflet.

Am ales să ofer din experiența mea copiilor din școlile generale ale Bucureștiului care trebuie sfătuiți să consume alimente sănătoase încă de mici. Informațiile sunt percepute într-o manieră interactivă de către elevi, iar noi sperăm că după înâlnirea noastră au rămas cu câte ceva.

Astăzi am fost invitat alături de Florin Grozea, promoterul campaniei ”Trăiește sănătos, mănâncă inteligent”, la Neatza cu Răzvan și Dani și am vorbit despre demersul nostru.

 

PS: Se apropie prânzul, dar urarea “Poftă bună!” parcă devine improprie. Vă urez “Poftă reținută!”

logo splash

Splash! Vedete la apă, provocarea verii

De obicei, nu spun nu provocărilor, mă arunc cu capul înainte, chiar de la 10 m. Uneori, o pățesc. Vara asta, nu m-au ocolit pățaniile.

După ce am sărit la antrenamente de la 10 m, chiar pregătit pentru competiție și pentru o săritură mai spectaculoasă, m-am accidentat în cel mai inofensiv loc din bazinul din Bacău. Deși primul gând a fost să renunț, mi-am propus să merg mai departe. Ce m-a motivat? O nebunie intrinsecă, un strop de inconștiență, nevoia de adrenalină și faptul că nu renunț la proiectele pe care le am. Aș vrea să cred că am dat tot ce am putut în această emisiune și că publicul a apreciat efortul. Aici puteți urmări secvențe din antrenamentele mele de la Splash! Vedete la apă.

collage

Între timp, m-am vindecat. Degetul e la locul lui, cârja este abandonată. Deci nu a fost atât de grav, ci doar un impediment. :) Vreau să mulțumesc întregii echipe și trustului Antena 1, dar și vouă pentru susținere.

Era o vorbă: ”Și chiar de trec prin foc, știu că voi fi din nou pe primul loc”

I’ll be back!

Mulțumiri, D!

resized

Deepcentral & Coca Cola #spuneicuuncantec

Vara asta, sticlele de Coca Cola poartă refrene, poartă stări, emoții și trăiri pe care cu greu le poți exprima sau, dimpotrivă, le experimentezi adesea și vrei să le păstrezi pentru mai mult timp. Sau doar până se termină sticla de Coca Cola. :)

Cea mai mare putere a muzicii este să ne aducă împreună. Muzica exprimă ceea ce cuvintele nu reușesc și ne face să vibrăm în sincron cu ea. Puterea muzicii stă în modul în care tu o apreciezi și o simți. Dacă doar o auzi sau dacă o asculți și o trăiești. Dacă o fredonezi sau dacă o interpretezi. Spune-i cu un cântec ceea ce nu reușești altfel. Alege să îi vorbești despre dragostea, prietenie, vară, energie. Te ajută campania #spuneicuuncantec powered by Coca Cola & Universal Music.

Te provoc să găsești refrenele Deepcentral și să savurezi muzica sau dragostea. ”Music makes me free” sau ”In love with you” sunt două refrene care, deși la extreme, ne reprezintă întru totul.  Sunt două single-uri speciale și sper să vă placă să le redescoperiți în această vară.

inlovecocacola

musicmakesmefreecola

Capture

Carpe diem

Sunt momente în care viața pare un cățel care aleargă în jurul propriei cozi și nu regăsește covrigii din poveștile de altădată. Parcă nici mâncarea nu mai are gust, conform versului mioritic “nici iarba nu-i mai place” și rutina tronează peste programul zilnic, inflexibil, ca o matroană fără pic de milă. Parcă fiecare zi seamănă cu cea dinainte, iar cea care se întrevede are șanse foarte mari să fie o copie la indigo a zilei de azi.

Cred că, printr-o seară la teatru, o ceașcă de ceai în oraș cu cineva drag, prin muzică, printr-o plimbare liniștită în parc sau în natură, printr-o seară cu prietenii, viața ia forme și profunzimi diferite de la o zi la alta. Nu îmi reușește de fiecare dată, dar și când se întâmplă, vreau să cred că știu să fructific aceste momente.

Prețuiți prietenii și bucurați-vă de viață! Timpul trece. Nu fiți leneși. Trăiți frumos!

cats

La mulți ani, copii!

Uneori mă întreb când a trecut viaţa atât de repede şi, din copilul care se juca scrijelind cu un băț cărămizile netencuite ale zidului ce străjea curtea casei copilăriei, am ajuns să am trei copii, trei fetiţe minunate. Mi se pare ireal. Şi este ireal până le revăd zâmbetul curat, braţele întinse către mine şi nevoia lor de mine. Iar realitatea este minunată. Dacă mă simt pregătit ca părinte, ca tată? Nu. Parcă zilnic aş fi putut face mai multe pentru ele, parcă sunt prea egoist în dorinţa de a face cât mai multe lucruri deodată pentru cariera mea, sperând că le va fi lor bine când “vor fi mari”.

Ce îmi doresc pentru ele? Să se bucure de copilărie, să fie creative, să nu depindă de device-uri electronice pentru a se simţi bine, să înveţe socializarea şi să fie sănătoase. Copilul merită să fie educat. Zi de zi.

De 1 iunie acordați-vă timp vouă și copiilor voștri. Ieșiți în parc, alergați, zâmbiți alături de ei, călăriți și visați. Profitați de aceste momente cu telefonul închis. La mulți ani, copii!

writing-with-pen

Sursă de inspirație în ”Ochii tăi”

Alexandru Andrieș. Am simțit nevoia să scriu despre el. Nu l-am ascultat prea mult în tinerețe pentru că energia și curiozitatea mea exacerbate nu erau pe aceeași frecvență cu starea lui, cu mesajul lui. Acum, datorită unui moment cu mine (așa cum vă recomandam și vouă să aveți acum ceva vreme), am simțit nevoia sa îl citesc, nu să îl ascult. Are exact ceea ce caut eu la o poezie, mă regăsesc în versuri și îmi pare oarecum rău că nu le-am scris eu.
 
Nu e cazul să scriu mai multe despre Alexandru Andrieș. El merită ascultat, trăit, dansat. Minunat! 
 
Am ales la intâmplare una dintre poeziile lui și vă doresc să aveți grijă de voi, de ceea ce contează din voi!
Ochii tăi 
 
”Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet… 
Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie…
Între timp, tu dormeai… 
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez, 
Să le potrivesc… 
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt…
Spune-mi, cum ţi s-ar părea? 
Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine… 
Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă…
Însă n-are ochii tăi…”

525789_10150874171669862_260597565_n

Sursa foto | Photo credit: Vlad Eftenie

 

Deepcentral LIVE_Rusia_Gelendzhik 2014 (15)

Aventuri de dragul muzicii

După ce am plecat direct de la finala emisiunii “Te cunosc de undeva”, am rămas cu gândul la toţi cei de care m-am apropiat şi care urmau să petreacă, fără mine, sfârşitul unui sezon întreg de succes. Şampanie, dans, râsete, momente speciale… Frumos, exact ce îmi place! Pe de altă parte, a ţinut să mă vadă Rebecca în timpul înregistrării finalei şi asta mi-a dat o bucurie în plus şi o linişte interioară de care aveam nevoie. A fost cu bunica ei. Era emoţionată şi dornică să păşească pe platoul pe care îl văzuse doar la TV şi care acum se afla la picioarele ei. A fost răsfăţata tuturor, ca de obicei. A primit suc, i s-a împletit părul de către fetele de la machiaj şi păr, s-a plimbat în voie printre spectatorii emisiunii simţindu-se ”şefa”, aşa cum îi place să spună.

Am plecat, aşadar, spre un show pe malul celălalt al Mării Negre, la Gelendzhik, în Rusia, care s-a dovedit a fi mult mai departe decât am crezut la plecare. Din cauza faptului că finala s-a terminat mai târziu, nu am mai găsit bilete de zbor direct către Moscova, Anapa sau Krasnodar. Şi am pornit la drum pe următoarea variantă: Bucureşti – Chişinău cu microbuzul. Apoi Chişinău – Odessa tot cu microbuzul. În Odessa era alertă militară şi era împânzită Ucraina de patrule militare, saci de rafie cu nisip şi taburi. Cu toate acestea nu am avut peripeţii neplăcute, am ajuns cu bine la aeroport. Am luat avionul spre Anapa, iar de acolo ne-au luat în primire oamenii clubului Formula, unde se ţinea evenimentul. Am mai mers cu maşina mai bine de o oră şi, după aproximativ 22 ore, eram la destinaţie. Epuizant. Am apucat să ne facem duș, să aţipim exact 45 minute, dar foarte bine primite de către organism, am cântat şi apoi am plecat direct spre aeroportul din Krasnodar.

Am ajuns acolo după aproximativ 3 ore în care am adormit şi m-am trezit de nenumărate ori. Din Krasnodar am luat avionul spre Moscova, de acolo spre Belgrad, iar din Belgrad spre Bucureşti. La aeroport ne-au aşteptat tour-managerul şi dansatoarele şi am plecat direct către Calafat, pentru concertul de la 21:00. După Calafat ne-am întors direct spre Bucureşti, spre casă. 50 ore pe drumuri pentru 2 evenimente. A, au pierdut bagajele noastre în Belgrad! Obositor, interesant, dar, în final, plăcut datorită celor care te aşteaptă, care își doresc să te vadă, să vorbească cu ţine, să cânte şi să le dai un autograf şi o poză.

“Aşa e viaţa mea/Nu ştiu ce va urma…”

Capture

”Te cunosc de undeva”-o nouă provocare

Sunt un tip fragil, dar coleric, romantic, dar superficial uneori, stresat, dar curios. Îmi plac provocările şi nu ezit prea mult în a decide să mă arunc cu paraşuta, să gonesc cu maşina în noapte cu muzica în urechi, să petrec cu prietenii 3 zile şi 3 nopţi, ca în basme. Dar şi să stau noaptea, pe întuneric, să ascult respiraţia fetiţelor mele, să fac poze noaptea în parc, să ascult marea.

Provocarea emisiunii “Te cunosc de undeva” a venit cu toate cele scrise mai sus, pe neaşteptate, a retrezit în mine dorinţa de a fi actor (resimțită încă de acum 10-15 ani), de a schimba costume, personaje, voci, stări. Este o experienţă incredibilă, plină de adrenalină, bătăi de inima aproape necontrolate în spatele scenei, stres, dar şi împlinire.

A fost un proiect solicitant pentru mine, dar mă simt foarte bine acum, la final, că am acceptat această provocare. Îmi cunosc mai bine limitele, am descoperit oameni fascinanţi, m-am împrietenit cu colegi de scenă pe care îi ştiam doar după nume şi ne salutam protocolar la evenimente, am cântat piese pe care nu aş fi avut curaj să le cânt în public.

Mulţumesc, în final, publicului pentru susţinere, încurajări şi tuturor celor din echipa “Te cunosc de undeva”! Şi îmi mulţumesc şi mie că am spus: “Ok, s-o facem!”

D #di09

Ce e dragostea?

Am fost lăsat în vârful unui munte singur, cu ochii închiși, să învăț solitudineaApoi, am fost dus în deșert singur, cu ochii deschiși, să învăț ce înseamnă speranța. A urmat un drum către o insulă exotică plină de tot luxul și bucuria vieții, dar fără niciun ban, să învăț ce înseamnă dragostea.

Nu am reușit să învăț mare lucru, dar știu că nu ești singur cu tine dacă știi cât de bogat ești sufletește, nu ești pierdut când ai încredere in tine, chiar dacă nimeni nu-ți dă nicio șansă și că dragostea poate fi în mijlocul deșertului, în vârful unui munte sau pe cea mai frumoasă plajă din lume dacă știi să o cauți.

Așa că, uneori, mă găsiți în vârful unui munte, în deșert sau înconjurat de tot ce e mai frumos într-o insulă exotică, alteori nu mă găsiți. Însă, oriunde aș fi, voi căuta dragostea.
#dragosteainvinge