Capture

Carpe diem

Sunt momente în care viața pare un cățel care aleargă în jurul propriei cozi și nu regăsește covrigii din poveștile de altădată. Parcă nici mâncarea nu mai are gust, conform versului mioritic “nici iarba nu-i mai place” și rutina tronează peste programul zilnic, inflexibil, ca o matroană fără pic de milă. Parcă fiecare zi seamănă cu cea dinainte, iar cea care se întrevede are șanse foarte mari să fie o copie la indigo a zilei de azi.

Cred că, printr-o seară la teatru, o ceașcă de ceai în oraș cu cineva drag, prin muzică, printr-o plimbare liniștită în parc sau în natură, printr-o seară cu prietenii, viața ia forme și profunzimi diferite de la o zi la alta. Nu îmi reușește de fiecare dată, dar și când se întâmplă, vreau să cred că știu să fructific aceste momente.

Prețuiți prietenii și bucurați-vă de viață! Timpul trece. Nu fiți leneși. Trăiți frumos!

shutterstock_102566831

Invazia tehnologică

Unde ne duce modernitatea? Cum ne influențează tehnologia dacă nu știm cum să o controlăm? Poate părea un atu, un avantaj pentru adultul mereu pe fugă, dar, când vorbim de copii, atuul e doar copilăria frumoasă pe care le-o creăm. O tabletă lăsată zilnic în mâinile unui copil, mai mult de câteva zeci de minute, va conduce la inhibare, introvertire, la stagnarea dezvoltării instrumentelor de relaţionare cu cei din jur şi a limbajului, va duce la un apetit scăzut pentru mişcare şi deprinderi motrice, sport, dans şi alte activităţi care sunt foarte importante pentru dezvoltarea fizică armonioasă a copilului.

Imaginaţia, creativitatea se nasc atunci când reuşeşti să ai mintea concentrată asupra unei activităţi pe care tu o organizezi, o gestionezi, o finalizezi, atunci când, cu lucruri simple, dai naştere unui rezultat nou. Pentru copii este mai util să aibă puţine jucării pe care să le folosească într-o poveste imaginară decât să aibă zeci de jucării pe care să nu le cunoască, să le folosească rar, eventual pe post de obiecte zburătoare identificate. Într-un grup, copilul învaţă să se poziţioneze, să ia decizia de a face sau nu o acţiune, de a-şi asuma responsabilitatea acesteia, de a suporta consecinţele pozitive sau nu. În dezvoltarea personală, aceste interacţiuni sunt foarte importante şi se vor regăsi cu succes sau eşec în viaţă de adult, profesională şi personală.

Până când ei devin adulţi, noi, părinţii, suntem responsabili de asta. Tehnologia este un instrument, nu un scop în sine. E doar un semnal de alarmă în stoparea invaziei tehnologice în viaţă personală, acasă, în familie şi folosirea instrumentelor electronice cu măsură. Vă propun un experiment: o zi fără telefon, laptop sau rețele de socializare. Să îmi spuneți, vă rog, ce simțiți că pierdeți și ce câștigați. Nu spun să ne întoarcem în trecut, ci să fim mai atenți cu tehnologia care ne poate lua locul în creșterea propriilor copii.

Sursa foto: Shutterstock.com

cats

La mulți ani, copii!

Uneori mă întreb când a trecut viaţa atât de repede şi, din copilul care se juca scrijelind cu un băț cărămizile netencuite ale zidului ce străjea curtea casei copilăriei, am ajuns să am trei copii, trei fetiţe minunate. Mi se pare ireal. Şi este ireal până le revăd zâmbetul curat, braţele întinse către mine şi nevoia lor de mine. Iar realitatea este minunată. Dacă mă simt pregătit ca părinte, ca tată? Nu. Parcă zilnic aş fi putut face mai multe pentru ele, parcă sunt prea egoist în dorinţa de a face cât mai multe lucruri deodată pentru cariera mea, sperând că le va fi lor bine când “vor fi mari”.

Ce îmi doresc pentru ele? Să se bucure de copilărie, să fie creative, să nu depindă de device-uri electronice pentru a se simţi bine, să înveţe socializarea şi să fie sănătoase. Copilul merită să fie educat. Zi de zi.

De 1 iunie acordați-vă timp vouă și copiilor voștri. Ieșiți în parc, alergați, zâmbiți alături de ei, călăriți și visați. Profitați de aceste momente cu telefonul închis. La mulți ani, copii!

copyright Gabriela Arsenie-Antena1_080514_TCDU5 Finala_0070

Locul II în finala ”Te cunosc de undeva”

Am intrat în finală puțin surprins de faptul că am fost votat de juriu și de colegi să devin finalist. Nu e vorba de modestie, ci de faptul că nu m-am uitat la punctaje, nu știam ce șanse am și nu doream ca emoțiile să mă năpădească și să nu le stăpânesc. Am preferat să mă bucur sau nu de moment. Și așa am și făcut.

Transformarea în Cornel Ilie a reprezentat luarea concursului de la zero, o provocare foarte mare pentru că, deși avem vârste, dimensiuni și trăsături fizice asemănătoare, suntem diferiți ca fire. El mai calm – eu mai surescitat, el mai tăcut – eu mai extrovertit, el e dreptaci (iar asta mi-a dat mari bătăi de cap, eu fiind stângaci), el este chitarist – eu cel mult diletant la pian. Mi-am luat rolul în serios, l-am studiat până la limita agasării (și aici trebuie să îi mulțumesc lui Cornel pentru răbdare, înțelegere și implicare) și a ieșit ce s-a văzut.

Locul al doilea este onorant pentru mine în acest format de emisiune și cu așa concurență. Vreau să le mulțumesc colegilor că au fost buni și m-au provocat în acest sens, vreau să mulțumesc producției pentru susținere și dăruire și vă mulțumesc și vouă, celor din fața televizoarelor, care m-ați încurajat și susținut. În mod special mulțumesc juriului care mi-a fost mai mult sprijin decât judecător: Andrei Aradits, Monica Anghel, Pepe, Delia și Horia Brenciu. Am învățat de la fiecare câte ceva bun.

Sper că v-am adus momente de emoții, bucurie, exuberanță sau măcar un zâmbet din partea lui Jim Carrey, Falco, Tina Turner, John Newman sau Oana Sârbu.
Pe curând!

writing-with-pen

Sursă de inspirație în ”Ochii tăi”

Alexandru Andrieș. Am simțit nevoia să scriu despre el. Nu l-am ascultat prea mult în tinerețe pentru că energia și curiozitatea mea exacerbate nu erau pe aceeași frecvență cu starea lui, cu mesajul lui. Acum, datorită unui moment cu mine (așa cum vă recomandam și vouă să aveți acum ceva vreme), am simțit nevoia sa îl citesc, nu să îl ascult. Are exact ceea ce caut eu la o poezie, mă regăsesc în versuri și îmi pare oarecum rău că nu le-am scris eu.
 
Nu e cazul să scriu mai multe despre Alexandru Andrieș. El merită ascultat, trăit, dansat. Minunat! 
 
Am ales la intâmplare una dintre poeziile lui și vă doresc să aveți grijă de voi, de ceea ce contează din voi!
Ochii tăi 
 
”Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet… 
Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie…
Între timp, tu dormeai… 
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez, 
Să le potrivesc… 
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt…
Spune-mi, cum ţi s-ar părea? 
Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine… 
Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă…
Însă n-are ochii tăi…”

525789_10150874171669862_260597565_n

Sursa foto | Photo credit: Vlad Eftenie

 

Deepcentral LIVE_Rusia_Gelendzhik 2014 (15)

Aventuri de dragul muzicii

După ce am plecat direct de la finala emisiunii “Te cunosc de undeva”, am rămas cu gândul la toţi cei de care m-am apropiat şi care urmau să petreacă, fără mine, sfârşitul unui sezon întreg de succes. Şampanie, dans, râsete, momente speciale… Frumos, exact ce îmi place! Pe de altă parte, a ţinut să mă vadă Rebecca în timpul înregistrării finalei şi asta mi-a dat o bucurie în plus şi o linişte interioară de care aveam nevoie. A fost cu bunica ei. Era emoţionată şi dornică să păşească pe platoul pe care îl văzuse doar la TV şi care acum se afla la picioarele ei. A fost răsfăţata tuturor, ca de obicei. A primit suc, i s-a împletit părul de către fetele de la machiaj şi păr, s-a plimbat în voie printre spectatorii emisiunii simţindu-se ”şefa”, aşa cum îi place să spună.

Am plecat, aşadar, spre un show pe malul celălalt al Mării Negre, la Gelendzhik, în Rusia, care s-a dovedit a fi mult mai departe decât am crezut la plecare. Din cauza faptului că finala s-a terminat mai târziu, nu am mai găsit bilete de zbor direct către Moscova, Anapa sau Krasnodar. Şi am pornit la drum pe următoarea variantă: Bucureşti – Chişinău cu microbuzul. Apoi Chişinău – Odessa tot cu microbuzul. În Odessa era alertă militară şi era împânzită Ucraina de patrule militare, saci de rafie cu nisip şi taburi. Cu toate acestea nu am avut peripeţii neplăcute, am ajuns cu bine la aeroport. Am luat avionul spre Anapa, iar de acolo ne-au luat în primire oamenii clubului Formula, unde se ţinea evenimentul. Am mai mers cu maşina mai bine de o oră şi, după aproximativ 22 ore, eram la destinaţie. Epuizant. Am apucat să ne facem duș, să aţipim exact 45 minute, dar foarte bine primite de către organism, am cântat şi apoi am plecat direct spre aeroportul din Krasnodar.

Am ajuns acolo după aproximativ 3 ore în care am adormit şi m-am trezit de nenumărate ori. Din Krasnodar am luat avionul spre Moscova, de acolo spre Belgrad, iar din Belgrad spre Bucureşti. La aeroport ne-au aşteptat tour-managerul şi dansatoarele şi am plecat direct către Calafat, pentru concertul de la 21:00. După Calafat ne-am întors direct spre Bucureşti, spre casă. 50 ore pe drumuri pentru 2 evenimente. A, au pierdut bagajele noastre în Belgrad! Obositor, interesant, dar, în final, plăcut datorită celor care te aşteaptă, care își doresc să te vadă, să vorbească cu ţine, să cânte şi să le dai un autograf şi o poză.

“Aşa e viaţa mea/Nu ştiu ce va urma…”

Capture

”Te cunosc de undeva”-o nouă provocare

Sunt un tip fragil, dar coleric, romantic, dar superficial uneori, stresat, dar curios. Îmi plac provocările şi nu ezit prea mult în a decide să mă arunc cu paraşuta, să gonesc cu maşina în noapte cu muzica în urechi, să petrec cu prietenii 3 zile şi 3 nopţi, ca în basme. Dar şi să stau noaptea, pe întuneric, să ascult respiraţia fetiţelor mele, să fac poze noaptea în parc, să ascult marea.

Provocarea emisiunii “Te cunosc de undeva” a venit cu toate cele scrise mai sus, pe neaşteptate, a retrezit în mine dorinţa de a fi actor (resimțită încă de acum 10-15 ani), de a schimba costume, personaje, voci, stări. Este o experienţă incredibilă, plină de adrenalină, bătăi de inima aproape necontrolate în spatele scenei, stres, dar şi împlinire.

A fost un proiect solicitant pentru mine, dar mă simt foarte bine acum, la final, că am acceptat această provocare. Îmi cunosc mai bine limitele, am descoperit oameni fascinanţi, m-am împrietenit cu colegi de scenă pe care îi ştiam doar după nume şi ne salutam protocolar la evenimente, am cântat piese pe care nu aş fi avut curaj să le cânt în public.

Mulţumesc, în final, publicului pentru susţinere, încurajări şi tuturor celor din echipa “Te cunosc de undeva”! Şi îmi mulţumesc şi mie că am spus: “Ok, s-o facem!”

D #di09

Ce e dragostea?

Am fost lăsat în vârful unui munte singur, cu ochii închiși, să învăț solitudineaApoi, am fost dus în deșert singur, cu ochii deschiși, să învăț ce înseamnă speranța. A urmat un drum către o insulă exotică plină de tot luxul și bucuria vieții, dar fără niciun ban, să învăț ce înseamnă dragostea.

Nu am reușit să învăț mare lucru, dar știu că nu ești singur cu tine dacă știi cât de bogat ești sufletește, nu ești pierdut când ai încredere in tine, chiar dacă nimeni nu-ți dă nicio șansă și că dragostea poate fi în mijlocul deșertului, în vârful unui munte sau pe cea mai frumoasă plajă din lume dacă știi să o cauți.

Așa că, uneori, mă găsiți în vârful unui munte, în deșert sau înconjurat de tot ce e mai frumos într-o insulă exotică, alteori nu mă găsiți. Însă, oriunde aș fi, voi căuta dragostea.
#dragosteainvinge

D #di06

#Dragosteainvinge

Pe 25 aprilie am lansat noul single Deepcentral, Dragostea învinge.” Povestea din spatele clipului este una ce merită împărtășită. Am primit multe propuneri de scenariu pentru această piesă. Cu regizorul și scenaristul videoclipului, Slava Sîrbu, am mai colaborat la  piesa “Raindrops”, lansată în Grecia alături de Elefteria Elefteriou și cunoșteam modul lui de lucru. Ne-a placut de la început viziunea lui referitoare la acest videoclip, faptul că dragostea se poate reprezenta prin imagini simple, dar pline de încărcătură: îmbinarea cadrelor abstracte specifice laturii spirituale a omului cu povestea unui cuplu care trece prin incercări, dar, în final, reușește să învingă. Este un videoclip sugestiv, plin de emoție, imagini superbe și unitar. De fapt, întregul scenariu este menit să contureze adevăratele sentimente nutrite de un bărbat sau de o femeie. Mi-am dorit ca acest videoclip să vorbeasca de la sine, prin imagini, prin simbolurile subtile, prin forța elementelor negre și puternice, contrastând cu albul și aridul autoîmplinirii. Până la urmă, poți iubi mai mult atunci când ești mai bun decât ai fost înainte.
Povestea videoclipului #dragosteainvinge se naște pe nisip și în noroi, inspiră optimism, încredere și sinceritate. Cadrele surprinse sunt pe cât de simpliste, pe atât de grăitoare și, credem noi, transmit emoții și transpun idealul iubirii într-o realitate pozitivă. La polul opus, regăsim atracții puternice, uneori distrugătoare, care pot sparge acest ideal. Șarpele este, probabil, cel mai sugestiv simbol al tentației, al riscului, al piedicii. Ne duce cu gândul la dragostea pură, edenică, dar și la ispitele atât de mari, actuale și concrete ce apar de-a lungul vieții fiecăruia dintre noi. Calul ni s-a parut tuturor că este cel mai reprezentativ animal care transmite sentimentul de putere îmbinat atât de armonios cu frumusețea și eleganța, cu forța și determinarea de a trece peste obstacole.

Sperăm ca mesajul și piesa să ajungă la sufletul fanilor noștri cât mai simplu și mai frumos, așa cum este sentimentul despre care cântăm: dragostea. E firesc să ne dorim cât mai multe vizualizări, aprecieri din partea voastră, însă faptul că am empatizat cu voi de la primele versuri înseamnă mult.

Dragostea ne este dăruită necondiționat de când ne naștem, în brațele părinților. Așa ar trebui să o oferim, la rândul nostru: necondiționat. Aceasta este una din asemănările dragostei cu muzica: iubești o piesa pentru ce este în sine, pentru ce reprezintă pentru tine, dai volumul la maxim și te pierzi în lumea ei. Ne dorim să trăim cu toții dragostea și muzica la maxim! Ne dorim fani sinceri ca voi, care să simtă și să iubeasca piesele noastre. Dacă sunt din ce în ce mai mulți (ceea ce se intampla 😉 ), atunci bucuria noastră este direct proporțională.
Mulțumim tuturor celor care ne susțin, ne apreciază, ne iubesc! Nu uitați, #dragosteainvinge întotdeauna! Trebuie doar să crezi în ea!

 

large (2)hope

Gând de sărbători

Viaţa de zi cu zi nu ne lasă prea mult timp pentru noi înşine. Ne obligă să devenim foarte buni organizatori ai propriului timp, aşa fel încât să rămână, măcar la sfârşitul săptămânii, câteva ore numai pentru noi, timp pe care să îl petrecem cum vrem: singuri la TV, cu prietenii la film sau într-un pub, citind o carte sau făcând tot felul de alte activităţi plăcute, care să ne umple de bucurie, să ne relaxeze, să ne detaşeze de rutina zilnică.

Înaintea unei sărbători majore începe forfota, nebunia cumpărăturilor, a cadourilor, a pregătirii mesei de Paşte, cu toate cele implicate: ouă roşii, cozonac, miel etc. Însă cred că tocmai această dedicare aproape totală a timpului şi a energiei pentru acest eveniment creşte importanţa lui, generează o apropiere a tuturor celor apropiaţi, naşte o magie în jurul sărbătorii. Şi e atât e frumos să fii cu cei dragi la masă, fie ea copioasă sau modestă, să te uiţi în ochii lor şi să te simţi acasă, să-i vezi râzând, simţindu-se bine.

Sărbătoarea o creăm noi, cu ceea ce avem bun şi frumos în interiorul nostru. Scriu aceste câteva gânduri din Timişoara, unde petrec sărbătorile alături de ai mei. Sper să fiţi şi voi alături de cei dragi vouă pentru că dragostea este deasupra intereselor, banilor, condiţiei sociale. Măcar de sărbători, cred cu tărie că #dragosteainvinge.