Category Archives: Doru

shutterstock_102566831

Invazia tehnologică

Unde ne duce modernitatea? Cum ne influențează tehnologia dacă nu știm cum să o controlăm? Poate părea un atu, un avantaj pentru adultul mereu pe fugă, dar, când vorbim de copii, atuul e doar copilăria frumoasă pe care le-o creăm. O tabletă lăsată zilnic în mâinile unui copil, mai mult de câteva zeci de minute, va conduce la inhibare, introvertire, la stagnarea dezvoltării instrumentelor de relaţionare cu cei din jur şi a limbajului, va duce la un apetit scăzut pentru mişcare şi deprinderi motrice, sport, dans şi alte activităţi care sunt foarte importante pentru dezvoltarea fizică armonioasă a copilului.

Imaginaţia, creativitatea se nasc atunci când reuşeşti să ai mintea concentrată asupra unei activităţi pe care tu o organizezi, o gestionezi, o finalizezi, atunci când, cu lucruri simple, dai naştere unui rezultat nou. Pentru copii este mai util să aibă puţine jucării pe care să le folosească într-o poveste imaginară decât să aibă zeci de jucării pe care să nu le cunoască, să le folosească rar, eventual pe post de obiecte zburătoare identificate. Într-un grup, copilul învaţă să se poziţioneze, să ia decizia de a face sau nu o acţiune, de a-şi asuma responsabilitatea acesteia, de a suporta consecinţele pozitive sau nu. În dezvoltarea personală, aceste interacţiuni sunt foarte importante şi se vor regăsi cu succes sau eşec în viaţă de adult, profesională şi personală.

Până când ei devin adulţi, noi, părinţii, suntem responsabili de asta. Tehnologia este un instrument, nu un scop în sine. E doar un semnal de alarmă în stoparea invaziei tehnologice în viaţă personală, acasă, în familie şi folosirea instrumentelor electronice cu măsură. Vă propun un experiment: o zi fără telefon, laptop sau rețele de socializare. Să îmi spuneți, vă rog, ce simțiți că pierdeți și ce câștigați. Nu spun să ne întoarcem în trecut, ci să fim mai atenți cu tehnologia care ne poate lua locul în creșterea propriilor copii.

Sursa foto: Shutterstock.com

cats

La mulți ani, copii!

Uneori mă întreb când a trecut viaţa atât de repede şi, din copilul care se juca scrijelind cu un băț cărămizile netencuite ale zidului ce străjea curtea casei copilăriei, am ajuns să am trei copii, trei fetiţe minunate. Mi se pare ireal. Şi este ireal până le revăd zâmbetul curat, braţele întinse către mine şi nevoia lor de mine. Iar realitatea este minunată. Dacă mă simt pregătit ca părinte, ca tată? Nu. Parcă zilnic aş fi putut face mai multe pentru ele, parcă sunt prea egoist în dorinţa de a face cât mai multe lucruri deodată pentru cariera mea, sperând că le va fi lor bine când “vor fi mari”.

Ce îmi doresc pentru ele? Să se bucure de copilărie, să fie creative, să nu depindă de device-uri electronice pentru a se simţi bine, să înveţe socializarea şi să fie sănătoase. Copilul merită să fie educat. Zi de zi.

De 1 iunie acordați-vă timp vouă și copiilor voștri. Ieșiți în parc, alergați, zâmbiți alături de ei, călăriți și visați. Profitați de aceste momente cu telefonul închis. La mulți ani, copii!

writing-with-pen

Sursă de inspirație în ”Ochii tăi”

Alexandru Andrieș. Am simțit nevoia să scriu despre el. Nu l-am ascultat prea mult în tinerețe pentru că energia și curiozitatea mea exacerbate nu erau pe aceeași frecvență cu starea lui, cu mesajul lui. Acum, datorită unui moment cu mine (așa cum vă recomandam și vouă să aveți acum ceva vreme), am simțit nevoia sa îl citesc, nu să îl ascult. Are exact ceea ce caut eu la o poezie, mă regăsesc în versuri și îmi pare oarecum rău că nu le-am scris eu.
 
Nu e cazul să scriu mai multe despre Alexandru Andrieș. El merită ascultat, trăit, dansat. Minunat! 
 
Am ales la intâmplare una dintre poeziile lui și vă doresc să aveți grijă de voi, de ceea ce contează din voi!
Ochii tăi 
 
”Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet… 
Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie…
Între timp, tu dormeai… 
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez, 
Să le potrivesc… 
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt…
Spune-mi, cum ţi s-ar părea? 
Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine… 
Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă…
Însă n-are ochii tăi…”

525789_10150874171669862_260597565_n

Sursa foto | Photo credit: Vlad Eftenie

 

D #di06

#Dragosteainvinge

Pe 25 aprilie am lansat noul single Deepcentral, Dragostea învinge.” Povestea din spatele clipului este una ce merită împărtășită. Am primit multe propuneri de scenariu pentru această piesă. Cu regizorul și scenaristul videoclipului, Slava Sîrbu, am mai colaborat la  piesa “Raindrops”, lansată în Grecia alături de Elefteria Elefteriou și cunoșteam modul lui de lucru. Ne-a placut de la început viziunea lui referitoare la acest videoclip, faptul că dragostea se poate reprezenta prin imagini simple, dar pline de încărcătură: îmbinarea cadrelor abstracte specifice laturii spirituale a omului cu povestea unui cuplu care trece prin incercări, dar, în final, reușește să învingă. Este un videoclip sugestiv, plin de emoție, imagini superbe și unitar. De fapt, întregul scenariu este menit să contureze adevăratele sentimente nutrite de un bărbat sau de o femeie. Mi-am dorit ca acest videoclip să vorbeasca de la sine, prin imagini, prin simbolurile subtile, prin forța elementelor negre și puternice, contrastând cu albul și aridul autoîmplinirii. Până la urmă, poți iubi mai mult atunci când ești mai bun decât ai fost înainte.
Povestea videoclipului #dragosteainvinge se naște pe nisip și în noroi, inspiră optimism, încredere și sinceritate. Cadrele surprinse sunt pe cât de simpliste, pe atât de grăitoare și, credem noi, transmit emoții și transpun idealul iubirii într-o realitate pozitivă. La polul opus, regăsim atracții puternice, uneori distrugătoare, care pot sparge acest ideal. Șarpele este, probabil, cel mai sugestiv simbol al tentației, al riscului, al piedicii. Ne duce cu gândul la dragostea pură, edenică, dar și la ispitele atât de mari, actuale și concrete ce apar de-a lungul vieții fiecăruia dintre noi. Calul ni s-a parut tuturor că este cel mai reprezentativ animal care transmite sentimentul de putere îmbinat atât de armonios cu frumusețea și eleganța, cu forța și determinarea de a trece peste obstacole.

Sperăm ca mesajul și piesa să ajungă la sufletul fanilor noștri cât mai simplu și mai frumos, așa cum este sentimentul despre care cântăm: dragostea. E firesc să ne dorim cât mai multe vizualizări, aprecieri din partea voastră, însă faptul că am empatizat cu voi de la primele versuri înseamnă mult.

Dragostea ne este dăruită necondiționat de când ne naștem, în brațele părinților. Așa ar trebui să o oferim, la rândul nostru: necondiționat. Aceasta este una din asemănările dragostei cu muzica: iubești o piesa pentru ce este în sine, pentru ce reprezintă pentru tine, dai volumul la maxim și te pierzi în lumea ei. Ne dorim să trăim cu toții dragostea și muzica la maxim! Ne dorim fani sinceri ca voi, care să simtă și să iubeasca piesele noastre. Dacă sunt din ce în ce mai mulți (ceea ce se intampla 😉 ), atunci bucuria noastră este direct proporțională.
Mulțumim tuturor celor care ne susțin, ne apreciază, ne iubesc! Nu uitați, #dragosteainvinge întotdeauna! Trebuie doar să crezi în ea!

 

Quotation-Voltaire-love-Meetville-Quotes-35553

Masculinitate vs. masculinitate?

Egalitatea dintre sexe a început să fie înţeleasă prost. Suntem egali, suntem diferiţi, dar nu inversăm rolurile! Primesc tot felul de propuneri de aventuri de o noapte pe Facebook, tot mai dese, pe care le refuz ca o femeie cu principii pentru simplul motiv că nu ştiu în ce mă bag.

Ideea mă incită uneori pentru că respectivele nu arată rău, de obicei, însă chiar aşa? Poate sunt prea conservator sau prea precaut, dar îmi place să mă simt bărbat, să am eu controlul, să decid eu când, unde şi cum. Îmi place să mă simt vânător, cu toate riscurile ce decurg de aici. Cum să mă chemi mâine, la un anume hotel din capitală, la 01:00 “să ne-o tragem”? Mai aştept doar să mi se spună şi suma dacă ezit. :)

friday-the-13th

13 motive ca azi să fie o zi minunată!

Pentru că este zi de 13 m-am gândit să vă mărturisesc că nu cred în superstiţii. Cred în multe lucruri din lumea subtilă, care ţin de lumea spirituală, energetică, dar nu în superstiţii. Mai mult, cred că aceste superstiţii sunt alimentate chiar de noi cu o stare sau o energie negativă, ajungând să se îndeplinească conform dictonului “de ce ţi-e frică, de aia nu scapi”. Ancorarea minţii într-o dependenţă faţă de un obiect sau o acţiune ţine mai mult de intenţia de a controla imprevizibilul, şansa, viaţa, însă rezultatele nu sunt relevante din punctul meu de vedere. Dacă ar fi plină lumea doar de pisici în loc de câini, ar dispărea brusc superstiţia cu pisica ce ne taie calea :)

Dacă azi e 13, e mai rău decât ieri sau decât mâine? Notaţi evenimentele din ziua de 13 a fiecărei luni şi după un an recitiţi aceste notări şi veţi vedea că nu sunt cu nimic mai diferite decât alte zile: mai bune sau mai rele. La fel consider că se întâmplă şi cu toate celelalte superstiţii: statul în colţul mesei, pisica neagră ce îţi taie calea, fluieratul, geanta pusă jos, dusul gunoiului seară. Unele sunt măsuri de protecţie, pe altele le consider din categoria bunelor maniere, eventual sau o simplă distracţie, că să mai diversificăm evenimentele monotone dintr-o zi de marţi sau vineri, 13 .

Aşa că vă doresc ca astăzi să aveţi cea mai frumoasă zi din viaţă voastră chiar dacă e 13 :) şi hai să gândim că se poate să fie bine, indiferent de pisici negre, genţi, fluierat, colţ de masă sau alte superstiţii.

image

Creativitate și perseverență

Ne zbatem în adolescență să devenim “oameni”. Apoi ne chinuim din răsputeri să fim altfel, mai mult decât au fost ai noștri, adică “oameni”. Ne simțim speciali. Și asta e bine, pe de o parte. Incercăm să aparținem cuiva, depindem de socializare, vrem să fim ca alții, să ne accepte, după care încercăm să ne remarcăm prin ceea ce ne deosebește de ei. Ce ne deosebește de fapt pe unii de alții? Cred foarte mult în creativitate, în puterea unică și specifică omului de a face lucruri inedite, ingenioase din ceea ce are și deține la un moment dat. A fi creativ te diferențiaza, chiar dacă uneori ești prea avangarist sau prea “underground” și riști să nu mai fi înțeles.

Până la urmă, dacă ceea ce ai creat te face să te simți mândru de tine, e suficient. Nu extraordinar, dar suficient ca să continui, să perseverezi. Și da, lângă creativitate aș adăuga perseverența ca o calitate a reușitei, a perfecționării.

Să fim creativi și perseverenți în creativitate și vom fi mai mult decât țipătul comun al tuturor copiilor la naștere!