Monthly Archives: May 2014

cats

La mulți ani, copii!

Uneori mă întreb când a trecut viaţa atât de repede şi, din copilul care se juca scrijelind cu un băț cărămizile netencuite ale zidului ce străjea curtea casei copilăriei, am ajuns să am trei copii, trei fetiţe minunate. Mi se pare ireal. Şi este ireal până le revăd zâmbetul curat, braţele întinse către mine şi nevoia lor de mine. Iar realitatea este minunată. Dacă mă simt pregătit ca părinte, ca tată? Nu. Parcă zilnic aş fi putut face mai multe pentru ele, parcă sunt prea egoist în dorinţa de a face cât mai multe lucruri deodată pentru cariera mea, sperând că le va fi lor bine când “vor fi mari”.

Ce îmi doresc pentru ele? Să se bucure de copilărie, să fie creative, să nu depindă de device-uri electronice pentru a se simţi bine, să înveţe socializarea şi să fie sănătoase. Copilul merită să fie educat. Zi de zi.

De 1 iunie acordați-vă timp vouă și copiilor voștri. Ieșiți în parc, alergați, zâmbiți alături de ei, călăriți și visați. Profitați de aceste momente cu telefonul închis. La mulți ani, copii!

copyright Gabriela Arsenie-Antena1_080514_TCDU5 Finala_0070

Locul II în finala ”Te cunosc de undeva”

Am intrat în finală puțin surprins de faptul că am fost votat de juriu și de colegi să devin finalist. Nu e vorba de modestie, ci de faptul că nu m-am uitat la punctaje, nu știam ce șanse am și nu doream ca emoțiile să mă năpădească și să nu le stăpânesc. Am preferat să mă bucur sau nu de moment. Și așa am și făcut.

Transformarea în Cornel Ilie a reprezentat luarea concursului de la zero, o provocare foarte mare pentru că, deși avem vârste, dimensiuni și trăsături fizice asemănătoare, suntem diferiți ca fire. El mai calm – eu mai surescitat, el mai tăcut – eu mai extrovertit, el e dreptaci (iar asta mi-a dat mari bătăi de cap, eu fiind stângaci), el este chitarist – eu cel mult diletant la pian. Mi-am luat rolul în serios, l-am studiat până la limita agasării (și aici trebuie să îi mulțumesc lui Cornel pentru răbdare, înțelegere și implicare) și a ieșit ce s-a văzut.

Locul al doilea este onorant pentru mine în acest format de emisiune și cu așa concurență. Vreau să le mulțumesc colegilor că au fost buni și m-au provocat în acest sens, vreau să mulțumesc producției pentru susținere și dăruire și vă mulțumesc și vouă, celor din fața televizoarelor, care m-ați încurajat și susținut. În mod special mulțumesc juriului care mi-a fost mai mult sprijin decât judecător: Andrei Aradits, Monica Anghel, Pepe, Delia și Horia Brenciu. Am învățat de la fiecare câte ceva bun.

Sper că v-am adus momente de emoții, bucurie, exuberanță sau măcar un zâmbet din partea lui Jim Carrey, Falco, Tina Turner, John Newman sau Oana Sârbu.
Pe curând!

writing-with-pen

Sursă de inspirație în ”Ochii tăi”

Alexandru Andrieș. Am simțit nevoia să scriu despre el. Nu l-am ascultat prea mult în tinerețe pentru că energia și curiozitatea mea exacerbate nu erau pe aceeași frecvență cu starea lui, cu mesajul lui. Acum, datorită unui moment cu mine (așa cum vă recomandam și vouă să aveți acum ceva vreme), am simțit nevoia sa îl citesc, nu să îl ascult. Are exact ceea ce caut eu la o poezie, mă regăsesc în versuri și îmi pare oarecum rău că nu le-am scris eu.
 
Nu e cazul să scriu mai multe despre Alexandru Andrieș. El merită ascultat, trăit, dansat. Minunat! 
 
Am ales la intâmplare una dintre poeziile lui și vă doresc să aveți grijă de voi, de ceea ce contează din voi!
Ochii tăi 
 
”Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet… 
Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie…
Între timp, tu dormeai… 
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez, 
Să le potrivesc… 
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt…
Spune-mi, cum ţi s-ar părea? 
Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine… 
Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă…
Însă n-are ochii tăi…”

525789_10150874171669862_260597565_n

Sursa foto | Photo credit: Vlad Eftenie

 

Deepcentral LIVE_Rusia_Gelendzhik 2014 (15)

Aventuri de dragul muzicii

După ce am plecat direct de la finala emisiunii “Te cunosc de undeva”, am rămas cu gândul la toţi cei de care m-am apropiat şi care urmau să petreacă, fără mine, sfârşitul unui sezon întreg de succes. Şampanie, dans, râsete, momente speciale… Frumos, exact ce îmi place! Pe de altă parte, a ţinut să mă vadă Rebecca în timpul înregistrării finalei şi asta mi-a dat o bucurie în plus şi o linişte interioară de care aveam nevoie. A fost cu bunica ei. Era emoţionată şi dornică să păşească pe platoul pe care îl văzuse doar la TV şi care acum se afla la picioarele ei. A fost răsfăţata tuturor, ca de obicei. A primit suc, i s-a împletit părul de către fetele de la machiaj şi păr, s-a plimbat în voie printre spectatorii emisiunii simţindu-se ”şefa”, aşa cum îi place să spună.

Am plecat, aşadar, spre un show pe malul celălalt al Mării Negre, la Gelendzhik, în Rusia, care s-a dovedit a fi mult mai departe decât am crezut la plecare. Din cauza faptului că finala s-a terminat mai târziu, nu am mai găsit bilete de zbor direct către Moscova, Anapa sau Krasnodar. Şi am pornit la drum pe următoarea variantă: Bucureşti – Chişinău cu microbuzul. Apoi Chişinău – Odessa tot cu microbuzul. În Odessa era alertă militară şi era împânzită Ucraina de patrule militare, saci de rafie cu nisip şi taburi. Cu toate acestea nu am avut peripeţii neplăcute, am ajuns cu bine la aeroport. Am luat avionul spre Anapa, iar de acolo ne-au luat în primire oamenii clubului Formula, unde se ţinea evenimentul. Am mai mers cu maşina mai bine de o oră şi, după aproximativ 22 ore, eram la destinaţie. Epuizant. Am apucat să ne facem duș, să aţipim exact 45 minute, dar foarte bine primite de către organism, am cântat şi apoi am plecat direct spre aeroportul din Krasnodar.

Am ajuns acolo după aproximativ 3 ore în care am adormit şi m-am trezit de nenumărate ori. Din Krasnodar am luat avionul spre Moscova, de acolo spre Belgrad, iar din Belgrad spre Bucureşti. La aeroport ne-au aşteptat tour-managerul şi dansatoarele şi am plecat direct către Calafat, pentru concertul de la 21:00. După Calafat ne-am întors direct spre Bucureşti, spre casă. 50 ore pe drumuri pentru 2 evenimente. A, au pierdut bagajele noastre în Belgrad! Obositor, interesant, dar, în final, plăcut datorită celor care te aşteaptă, care își doresc să te vadă, să vorbească cu ţine, să cânte şi să le dai un autograf şi o poză.

“Aşa e viaţa mea/Nu ştiu ce va urma…”

Capture

”Te cunosc de undeva”-o nouă provocare

Sunt un tip fragil, dar coleric, romantic, dar superficial uneori, stresat, dar curios. Îmi plac provocările şi nu ezit prea mult în a decide să mă arunc cu paraşuta, să gonesc cu maşina în noapte cu muzica în urechi, să petrec cu prietenii 3 zile şi 3 nopţi, ca în basme. Dar şi să stau noaptea, pe întuneric, să ascult respiraţia fetiţelor mele, să fac poze noaptea în parc, să ascult marea.

Provocarea emisiunii “Te cunosc de undeva” a venit cu toate cele scrise mai sus, pe neaşteptate, a retrezit în mine dorinţa de a fi actor (resimțită încă de acum 10-15 ani), de a schimba costume, personaje, voci, stări. Este o experienţă incredibilă, plină de adrenalină, bătăi de inima aproape necontrolate în spatele scenei, stres, dar şi împlinire.

A fost un proiect solicitant pentru mine, dar mă simt foarte bine acum, la final, că am acceptat această provocare. Îmi cunosc mai bine limitele, am descoperit oameni fascinanţi, m-am împrietenit cu colegi de scenă pe care îi ştiam doar după nume şi ne salutam protocolar la evenimente, am cântat piese pe care nu aş fi avut curaj să le cânt în public.

Mulţumesc, în final, publicului pentru susţinere, încurajări şi tuturor celor din echipa “Te cunosc de undeva”! Şi îmi mulţumesc şi mie că am spus: “Ok, s-o facem!”

D #di09

Ce e dragostea?

Am fost lăsat în vârful unui munte singur, cu ochii închiși, să învăț solitudineaApoi, am fost dus în deșert singur, cu ochii deschiși, să învăț ce înseamnă speranța. A urmat un drum către o insulă exotică plină de tot luxul și bucuria vieții, dar fără niciun ban, să învăț ce înseamnă dragostea.

Nu am reușit să învăț mare lucru, dar știu că nu ești singur cu tine dacă știi cât de bogat ești sufletește, nu ești pierdut când ai încredere in tine, chiar dacă nimeni nu-ți dă nicio șansă și că dragostea poate fi în mijlocul deșertului, în vârful unui munte sau pe cea mai frumoasă plajă din lume dacă știi să o cauți.

Așa că, uneori, mă găsiți în vârful unui munte, în deșert sau înconjurat de tot ce e mai frumos într-o insulă exotică, alteori nu mă găsiți. Însă, oriunde aș fi, voi căuta dragostea.
#dragosteainvinge