Monthly Archives: February 2014

3

Unde ne-am pierdut?

Și, până la urmă, sunt suma activităților zilnice și a consecințelor acestora? Sunt cel de pe Facebook sau cel care răspunde la sondaje prin telefon sau cel care plătește mai tot timpul câte ceva online, la bancă sau la supermarket? Sau poate cel care e fericit când și-a cumpărat un obiect și crede că viața e mai frumoasă? Am simțit că valul tehnologic al ultimilor ani ne-a luat oarecum mințile și continuă să o facă. Ne fură conștiența, viața, sentimentele profunde și ne aruncă într-un cumul de activități superficiale zilnice care ne domină.

Eu sunt mai romantic de fel. Îmi aduc aminte cu bucurie de zilele de naştere ţinute în sufragerie cu câţiva prieteni foarte apropiaţi alături, de sandvişurile cu margarină, ou fiert şi brânză rasă peste care, eventual, ardei roşu, iar alături un casetofon sau o chitară. Îmi amintesc de parc, de mersul fără căşti până la şcoală (timp în care meditam asupra multor lucruri şi mă descopeream pe mine însumi atât cât puteam şi credeam că o fac la vârsta aceea, dar eram atent la dezvoltarea mea). Îmi aduc aminte de orele de instrument pentru care băteam toată Timişoara de două ori pe săptămână, îmi amintesc găurile din zidul cărămiziu al curţii, copilăria… Îmi amintesc de bucuria de a trăi.

Până la urmă ce ne face fericiţi? Sau poate ar trebui să mă întreb dacă sentimentul de a fi fericit se poate educa sau impune inconştient din exterior. Cred că ne-am pierdut dorinţa de a avea personalitate, de a ne descoperi, de a avea o părere, de a descoperi ceea ce ne deosebeşte de ceilalţi, dorinţa de a avea timp pentru noi înşine, de a crea şi lăsa ceva frumos în urmă. Trăim momentul şi cam atât. Este efectul de turmă cauzat de dominarea tehnologică a vieţilor noastre?

Vă propun să ieşiţi măcar o dată pe lună la o ceainărie, să închideţi telefonul şi să citiţi o carte sau să desenaţi, să scrieţi câteva rânduri (pe care ulterior le puteţi arunca),  să vă faceţi planuri, să vă bucuraţi de vreme (au şi ploaia sau zăpada farmecul lor dacă insistaţi să îl căutaţi), să vă bucuraţi de realizările voastre, de timpul acordat doar pentru propria persoană. Fiecare are reuşite şi eşecuri. Haideţi să vedem scara pe care am urcat până acum în viaţă şi să ne bucurăm de noi, de reuşite, de miracolul de a fi.

P.S. Am trei copii, o mie de proiecte şi o tonă de lucruri de făcut zilnic şi reuşesc să găsesc timp şi pentru mine. Nu căutaţi scuze! :)